În 1949, pe când era implicat în experimentele cu glisierele de lansare a rachetelor (Proiectul MX981) ce aveau ca scop stabilirea limitei de decelerare pe care un pilot o poate suporta la prăbuşire, inginerul Edward Murphy ar fi exclamat, enervat pe un tehnician care nu îşi făcuse bine treaba: If there is any way to do it wrong, he will (Dacă există o metodă de a greşi, el a găsit-o).

Incidentul a fost relatat ulterior de colonelul USAF John Paul Stapp într-o conferinţă de presă, când a fost întrebat cum de nimeni nu a fost rănit în experimentele efectuate. Stapp a răspuns nonşalant că "Ei [Stapp şi echipa] iau mereu în considerare Legea lui Murphy" pentru a fi siguri că totul decurge cum trebuie. Stapp a fost contemporan cu Chuck Yeager (primul om care a depăşit viteza sunetului în aer) şi a fost pilot de încercări în Proiectul MX981. În 1954 Stapp a fost primul om care a depăşit viteza sunetului la sol (1,6 Mach), pentru acest lucru fiind supranumit cel mai rapid om de pe Pământ.

Isteţimea şi carisma lui Stapp l-au facut popular în presă, acest lucru ajutând la răspândirea legii lui Murphy şi crearea unui adevărat cult în jurul ei, fiind preluată, adaptată şi repetată de comentatori în programele de radio şi televiziune, cea mai cunoscută variantă a ei rămânând însă Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost. În 1992 Stapp şi-a publicat propria colecţie de legi strânse din îndelungata lui experienţă ca inginer în proiecte aeronautice.

Cele mai multe referinţe la legea lui Murphy subliniază ideea că aceasta este o aplicare a legii a doua a termodinamicii (legea entropiei) la societatea umană, ambele stipulând în fapt că toate sistemele, fie termodinamice sau sociale, au tendinţa să evolueze de la o formă organizată la una dezorganizată.